De pe platforma „democrației ateniene” – considerată cea mai înaltă formă de organizare din orașele-stat ale Antichității – lumea înconjurătoare era privită foarte exact: pe de o parte, noi, ăștia vreo câteva mii, care avem drepturi și între care putem desfășura relații bazate pe egalitate și nu subordonare, iar, pe de altă parte, „ceilalți” vreo câteva zeci de mii, în cazul cărora problema drepturilor nici nu se pune, pentru că nu au statut uman: sunt sclavi!

Au trecut vreo 2500 de ani de atunci și, în lumea de azi, lucrurile se petrec la fel. Pe de o parte, stăpânii, din țările care nu reprezintă nici măcar 1 miliard de oameni, în cazul cărora se discută despre drepturi, libertăți, egalitate și democrație, iar marii gânditori din aceste țări propun organizări savante, ba chiar administrează rânduielilor stabilite și critici filozofice, sociologice, economice și politice! Pe de altă parte, „ceilalți” din țările care reprezintă aproape 7 miliarde de oameni, în cazul cărora, ca și acum 25 de secole, problema drepturilor nu se pune, căci sunt din colonii. Adică tot un fel de sclavi! Dar, vai, în demagogia nesfârșită din zilele noastre, cum am putea să-i calificăm așa, deși așa îi consideră și așa se comportă cu ei stăpânii din țările democrației?! În aceeași demagogie nesfârșită, coloniile nu sunt numite colonii, ci țări „în dezvoltare”, țări „emergente”, sau chiar „partenere”! În cazul celor din urmă, demagogia este la paroxism, pentru că țările „partenere”, spre deosebire de altele ce suferă ca și ele din plin efectul stărilor de lucruri, sunt de fapt subordonate cu acte în regulă cum s-ar spune!

Platforma de pe care este privită lumea actuală o constituie, din păcate, platforma de pe care o privesc stăpânii ei și aceasta este „platforma colonială”. Datează de vreo 500 de ani și nu diferă acum cu nimic de cea din urmă cu 5 secole. De mirare nu este că nu diferă în măsura în care se aseamănă cu platforma „democrației ateniene” de acum 2500 de ani! De ce am avea deci pretenția să se schimbe ceva în ultimii 500 de ani dacă nu s-a schimbat nimic de 2 500 de ani?! Lumea a cunoscut în această perioadă două războaie mondiale, a schimbat într-un ritm mai rapid decât altă dată în istorie mai multe imperii (păstrătoarele și purtătoarele platformei coloniale), după industrializare a venit revoluția în știință și tehnică și de câtva timp traversează digitalizarea, dar platforma colonială este intactă. Globalitatea ca un cadru de desfășurare este un fapt. Globalismul a devenit pentru unii ideologia-ghid. Dar globalizarea ca politică diriguitoare este aceeași cu colonialismul clasic. Nu există nicio deosebire. Aceleași scopuri, aceleași mijloace. Aceleași trasee. Cu sens unic: globalizare dinspre zone dezvoltate înspre zone subdezvoltate! Capitalul pleacă de la salarii mari spre toate zările unde poate să se bucure de salarii mici. Munca migrează invers. Profiturile trec de la săraci la bogați. Vai de mama lui celui care încearcă ceva pe contrasens. Până și cântăreții vremurilor spun aceleași lucruri. Indiferent dacă proslăvesc sau critică, o fac de pe aceeași platformă: ceea ce cântăm este despre noi, despre „ceilalți” nu e cazul: sunt sclavi! Doar ustensilele sunt altele, adaptate vremurilor noi: corporații transnaționale, paradisuri fiscale, păianjenul așa-numitelor piețe financiare, subordonarea capitalului productiv capitalului financiar-bancar. Mai există însă o deosebire: enormă! Toată politica platformei, de la ceea ce cântă principalii ei menestreli până la strategiile formulate și acțiunile în teren ale politicienilor de marcă, se desfășoară pe doi piloni: unul este împărțirea stăpâni/sclavi și celălalt îl constituie diversiunea, abominabila diversiune, de a camufla această împărțire și de a masca ceea ce în numele ei se face în spatele ei! O minciună imensă, cum n-a fost niciodată! Stat de drept, corectitudine politică, proeuropenism, transatlantism, dezvoltare prin globalizare și alte asemenea sunt împroșcate mereu și mereu în spațiul public pentru a ascunde împilarea, aservirea, subjugarea. Diversiunea face din colonialismul actual cel mai scârbavnic din istorie și nu pentru că ar fi mai rău decât altele din trecut, ci doar pentru că se bazează copleșitor pe minciună și manipulare. Într-un fel, colonialismul din trecut era mai onest. Colonialismul britanic recunoștea oprimarea coloniilor prin forță. Colonialismul nazist pretindea impunerea voinței „rasei superioare”. Colonialismul sovietic vorbea fără echivoc de dictatura proletariatului. Colonialismul actual cere aservire în numele, țineți-vă bine, al democrației! Greu de dibuit ceva mai grețos! Mai pe scurt, colonialismul actual este integral așezat pe abordarea „Quod licet Iovi non licet bovi”. Restul este diversiune întru străduința deșartă de a convinge, pe nu știu cine, tocmai că n-ar fi vorba de abordarea „Ceea ce este permis lui Jupiter nu este permis boului”. Această carte este scrisă de unul din boii noilor Jupiteri. Unul dintre miliardele de boi țintuiți de colonialismul contemporan. Sediul boului se află într-una dintre colonii, numită încă România.