În această carte este vorba nu despre personalităţi de mare anvergură şi unanim recunoscute, ci despre unii dintre acei mulţi şi mărunţi slujitori ai culturii şi educaţiei morale, care au avut un cuvânt de spus celorlalţi semeni în acest domeniu.

Altfel spus, volumul de faţă este o încercare de a reconstitui, prin recompunere din lucrările lor „mărunte“ de etică, profilul cultural-spiritual al „celor fără nume“, cum îi numea Petru Creţia pe acei truditori ai condeiului, care, din varii motive, nu au avut şansa de a fi reţinuţi de posteritate în această calitate.