Scris sub forma de jurnal și publicat în 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiză psihologică ale literaturii noastre. A fost conceput în perioada în care încă se mai simțeau la noi reverberații ale romanului modernist din Occident.

Adela e una dintre multele cărți în care personajul principal feminin exista aproape doar ca proiecție a imaginației, sau ca anexă a celui masculin.

Acesta nu e un roman de dragoste, pentru că nu propune o imagine reala a iubirii, fie ea si neîmplinită, și pentru că lipsește total înțelegerea părții feminine, pe care doar o ghicim.

E important, măcar pentru noile generatii de cititori, ca romane precum cel de față să fie citite într-o cheie care să-i ajute sa descifreze anumite stereotipuri privitoare la feminitate care s-au perpetuat și care, în prima jumatate a sec. al XX-lea, reprezentau norma!