Studiul de caz dedicat Frontului Renaşterii Naţionale şi-a propus să analizeze şi să

demonstreze modalitatea în care a fost construit partidul unic carlist şi instituţiile pe care

acesta s-a sprijinit, precum şi evoluţia sa, pornind de la decretul-lege de înfiinţare,

promulgat la 16 decembrie 1938, şi până la desfiinţarea lui, la 6 septembrie 1940.

Studierea naturii regimului monarhiei autoritare şi a sistemului monopartidist,

prin comparaţie cu alte regimuri autoritare sau totalitare din epocă, a reprezintat aria

tematică a cercetării de faţă, iar încadrarea lucrării la graniţa dintre disciplina istoriei şi

ştiinţei politice a fost fundamentată cu ajutorul lucrărilor critice scrise de istoricii şi

cercetătorii din domeniul ştiinţelor politice, care au studiat sistemul politic cu partid unic.

În ceea ce priveşte studiul comparativ al sistemelor cu partid unic, în România carlistă,

regimul este cel care a creat partidul, pe când în Germania nazistă şi Italia mussoliniană,

Construcţia unui partid unic: Frontul Renaşterii Naţionale

Florin Grecu

4

partidul este cel care a creat regimul. Pornind de la această ipoteză, va fi analizată

distincţia dintre FRN-NSDAP-PNF, care va pune în lumină modalităţile diferite de

selecţie a personalului. În partidul unic carlist recrutarea membrilor frontişti se făcea, în

cea mai mare parte, din rândurile organelor administrative ale statului, conform fişei

individuale.

Opţiunea de a cerceta subiectul partidului unic a avut ca scop punerea în lumină a

elementelor de compoziţie ale Frontului Renaşterii Naţionale şi a modului de organizare,

pornind de la dimensiunea doctrinară şi până la structurile instituţionale ale noului regim.

Partidul unic din perioada 1938-1940 a monopolizat viaţa politică în favoarea

unei singure organizaţii, iar promulgarea Constituţiei de la 27 februarie 1938 şi

decretarea stării de asediu, acte însoţite de desfiinţarea partidelor politice prin decretul

din 31 martie 1938, au creat suportul legislativ necesar apariţiei partidului unic,

confiscând astfel drepturile politice şi civile ale cetăţenilor, care au fost consfinţite de

Constituţia din 1923. Prin abrograrea Constituţiei liberale de la 1923 şi promulgarea celei

autoritare de la 27 februarie 1938, statul de drept a fost abolit şi s-a ajuns la concentrarea

întregii puteri în mâna unui singur om, a regelui Carol al II-lea.

Frontul Renaşterii Naţionale poate fi definit ca un partid de tip eclectic, cu o

ideologie alcătuită în grabă şi cu o compoziţie eterogenă a membrilor, care au deţinut

funcţii de conducere în structurile organizaţiei politice unice, la nivel central şi local,

precum şi în parlament. Partidul unic a fost organizaţia politică a statului care s-a sprijinit

în acţiunile sale pe o administraţie condusă de cadre ale armatei, poliţiei, jandarmeriei şi

corpului judecătoresc, şi în acest mod s-a ajuns în situaţia în care regimul controla

partidul, iar acesta din urmă controla funcţionarii membri de partid, care lucrau la stat,

determinând, astfel, compoziţia şi structura aparatului administrativ.

Relaţia de subordonare a organizaţiei politice faţă de stat a transformat partidul

unic într-un instrument lipsit de iniţiativă şi de spiritul combativ al partidelor politice

democratice. Ca şi în perioada funcţionării democraţiei şi a partidelor politice,

Jandarmeria, după o expresie a epocii, era „aparatul militar electoral guvernamental” 1 .

Forţele de ordine au avut şi au continuat să aibă şi în timpul campaniei electorale din

1939 rolul de a supraveghea şi controla alegerile, iar primarii îndrumau cetăţenii spre

secţiile de votare. Alegerile din iunie 1939 s-au desfăşurat sub imperativul stării de

asediu, fiind coordonate şi controlate de Ministerul de Interne, iar candidaturile pentru

parlament reprezentau monopolul partidului unic, adică al singurei organizaţii în stat care

avea dreptul de a prezenta candidaţi. Fişa de cadre fabricată de noul regim conferea

partidului unic dreptul de a propune candidaturi pentru alegeri.

Definirea partidului ca un conglomerat hibrid derivă din studiul documentelor de

arhivă, al rapoartelor administraţiei locale înaintate Ministerului de Interne, care vor pune

în lumină caracterul neomogen al partidului, dar şi anumite practici şi mentalităţi ale

politicienilor vechiului regim exportate în noul regim, care s-a vrut a fi unul al intereselor

superiore în detrimentul celor particulare 2 , individuale, de grup sau de partid.