Cartea e ca o piesă de teatru alcătuită din personaje, parantezele autorului, dialoguri, secvențe, scene, acte, cu legătura necesară, intre acestea. În treacăt fie spus, critica poate să întrețină longevitatea operei, dacă are destulă vigoare și dacă opera e de calitate. Sunt vorbe optimiste la vremea Internetului care, deocamdată, nu deține puterea controlului critic și nici nu se întrevăd șanse de această natură. Tocmai de aceea pericolul dispariției cărții de hârtie pare anunțarea unui cataclism.

Noi mai credem în ceva. Rămâne hotărât că interpretarea critică, pentru a fi cât mai aproape de text, trebuie să se asocieze cu „partea estetică” a demersului, care e scriitura, citatul, descrierea și altele. O „conversație”, pe cât posibil neretorică.