Publicate mai întâi în revistele literare pariziene din preajma anilor 1900, scrierile de tinerețe reunite în Întoarcerea fiului risipitor dezvăluie un André Gide aflat la începutul fascinației sale pentru modernism. Cele șase „tratate“ (proze poetice și secvențe dramatizate) sunt construite după tiparul artelor poetice simboliste, dar amintesc și de maniera în care scriitura modernistă revizitează și remodelează mituri antice. Trecând de suprafața parabolei biblice, de clasicul episod homeric sau de povestea orientală, tânărul Gide face din „tratatele“ sale o demonstrație a unor teme esențiale pentru modernism: individualitatea torturată, angoasa, refuzul legilor colectivității.