Roman de dragoste, atipic, scris pe trei planuri și două voci. Povestea unei relații, cu suișurile și coborâșurile ei, în care lupta pentru a deține controlul este redată într-o maniera poetică.

Un roman ca un poem-fluviu, scris pe trei planuri și două voci, unde dorința de a te abandona total celuilalt pierde în fata nevoii de a ramâne în control, fie și doar (cu) o mică parte. Un roman despre dorința de a înțelege ca o relație sentimentală poate fi văzută ca o aventură continuă și ca o zi nesfarșită daca este privită din ambele perspective, plus o a treia: un vis. Prin Știi, Lavinia, caracatițele..., Leonida Neamțu se apropie cumva de realismul magic, prin elementul oniric și printr-un fel de zoomorfizare, pentru că nici aici lupul nu va fi departe de om.