Putem fi buni fără un criteriu al bunătății? Putem fi buni și să realizăm fapte bune având ca motivație numai binele social? Putem da o definiție general valabilă dreptății sociale, în funcție de care realizăm fapte drepte din punct de vedere social, pornind de la definiții relative și contextuale ale dreptății?

Ținând cont, cel puțin de aceste întrebări, Domnul Daniel-Grigore Filimon, în teza sa de doctorat în Teologie, a analizat raportul dintre dreptatea privită ca fapt social și ca virtute creștină.

Concluzia la care a ajuns a fost că, între faptul concret al dreptății sociale și starea de dreptate a persoanei angajate să împlinească fapte drepte din punct de vedere social, există nu numai o relație strânsă, ci și/sau mai ales una cauzală: este exclus ca o persoană, indiferentă față de calitatea sa morală determinată de virtutea dreptății, să poată înfăptui fapte sociale realmente bune, adică să fie bune sub toate aspectele care presupun instituirea dreptății sociale valabilă pentru toți cetățenii și cu o perspectivă de durată pentru toți.

Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă