Ca orice construcție solidă, și un sistem de gândire se plăsmuiește pe structura unor con­cepte fundamentale cu funcții vitaminizante pentru întreaga desfășurare a gândului și pen­tru închegarea lui într-o viziune articulată și complexă, marcată de cele două condiții indis­pensabile unui sistem: completitudinea și non­contradicția. Și mai precizăm, chiar cu riscul suspiciunii de banal, că un sistem de gândire articulat nu lasă și nu trebuie să lase rămășițe sau componente necuprinse în ansamblu. Căci un sistem incomplet, cu resturi sau componen­te rămase în afara întregului își pierde carac­teristica de sistem.

Să precizăm totuși că vorbim despre sis­tem într-un loc unde, nu doar că lipsește, dar a și fost repudiat cu o insistență repetată și în­dârjită. Nu spun că furia lui Cioran împotriva ideii de sistem filosofic nu-și are rațiunile ei, spun doar că chiar acolo unde este tăgăduită, o anumită viziune de ansamblu asupra lumii este totuși implicită. Nu se poate vorbi despre parte, despre fragment fără să se aibă în vede­re imaginea totului și felul cum o diviziune este așezată în pântecul existării. / Ionel Necula